Infernul

Dante! Un infern si-o comedie.
Asta-ti povestesc eu tie
narand cu trufie cum umblam peste oceane
largi de flacari. Draci zbugheau o mie,
capete incoronate, defaimate, cantau,
trecand din cerc in cerc, dupa culoarea sablonului. Radeau
zicandu-mi: - Tot ce sti, ce-ai cunoscut,
chiar de vrei si de n-ai vrut
nu se va schimba in bine. Pe tine,
o tu Satan, te-am ales cu totii,
si cei din intaiul cerc. Sa nu vorbesc de hotii
care, fara emotii, au plecat la vanatoare de pareri.

Si-atunci un inger, Uda-l chema,
Venea, vorbind, impartasea
exact acea credinta, si atunci l-am intrebat:
- Oh tu inger fermecat, ei spun ca raul va domni ..
Ani vor trece mii si mii si tot nu voi vedea schimbare.
- Rabdare, spuse el atunci. Mai bine decat sa arunci
cu-nvinuiri in jurul tau, incearca acum sa nu te duci
pe drumul nedreptatii. Asculta tot ce am de spus,
despre viitor si despre-apus, si vei vedea de ce eu am dreptate.
Mai mult supus, decat dorind, pornind vedeam
strazi necolimate, rezultate-a lor pe geam
din castelul cercului intai.

Vazand ce nu pot exprima, l-am intrebat cu-ardoare:
- Cum pot in iad sa-existe oameni inzapeziti?
Lihniti as intelege, muribunzi sau smintiti,
ramasite-a timpurilor conduse de hititi;
De ce nu interveniti? Uda, cu dintii ranjiti,
Intorcandu-se din odaia mea cu cartofi prajiti
a studentiei, spuse: - Au fost rastigniti!
Nevrand s-asculte toti au fost pedepsiti.
Vei intelege in curand, de ce eu am dreptate,
preiveste-n jur, caci poate, iluziile vor disparea.
Astfel trecand de cercul doi, scuipand cu foc si cu noroi
Uda ma indemna catre poalele infernului. Cu noi
mai erau inca trei ingeri, ca norii cerului
ce ne urmau.

In cercul trei, ajunsi cu ei, erau opt fiare ca opt lei,
Plangandu-si ranile si ei, deoarece e intuneric.
Un baiat mai mic zambind, scuipa un dinte, rosu fiind la fata.
- Cum poate trece asta, chiar de-i Satan, nepedepsit?
Se vede clar si cu punctul albastru ca el l-a lovit?
- Pentru asta vei fi pedepsit. Vai, cat tupeu nemarginit
ai aratat necontenit cu astfel de-ntrebari. Rastit
mergea in fruntea dezvoltarii, propovaduind turismul.

Esecul, temporal gandea, chiar daca exista deja,
il supara frenetic. Ma putea oare convinge sa devin eretic?
Trecand astfel de cercul trei, zabovind doar saptamani,
Il intalnim pe Pocul patru. Promitea sute de lei:
- Hai si ia, daca mai vrei sa duci o viata buna.
- Parasind saracia, nu ma-nvenineaza tare,
dar chemarea ta, strengare, nu-i vaneaza doar pe-ai mei.
Chemarea ta, spre esafod, chiar de ar fi el in viitor,
n-o voi urma, principiul standu-mi drept picior.

Trecura alte mii de cercuri, iar incercari inmiite,
de la palme la cutite, ajugand la abator. Dar n-am cedat cerintei lor.
Astfel stau intemnitat, curat si scriu inversunat,
povestea tarii lor. Am incercat s-o fac si-a mea,
Pretul fiind minciuna insa si inselaciunea, draga imparat,
Voi ramane in casuta mea, fara a denatura, cum ai facut-o tu,
Adevarul si intelepciunea!