Despre mine

Fotografia mea
Sunt doar un om umil, gata sa salveze lumea de la dezastru!

duminică, 22 august 2010

Tara romaneasca

Clopotele suna. E nunta sau furtuna?
Ciudat ca nu vad nici sacou nici urma de cununa.
Mormintele, intr-adevar, par sa se-nmulteasca
iar pe-aici pe-acol' cat-un roman pare sa traiasca ...
Doar pare. E tara romaneasca.

FMI de-ar fi stiut ca-n aceasta calda tara
O sa vina cu galeata ploi lugubre-n plina vara,
si de-ar fi stiut ca diguri, maretii, s-au tot promis
si ca pensiile-a securitatii nationale compromis
au devenit ... Banii i-am fi lins.

"Tati tati? Sti ce vreau sa fiu atunci cand voi fi mare?"
"Fate tati chiar un Boc, un Basescu ca nu moare."
"Dara tati, eu atunci, vreau sa fac numai bine,
Sa conduc aceasta tara si sa creada lumea-n mine.
Nu e bine?" "Vai de capul tau copile."

Iar cand aritmetica usoara o problema o sa fie
pentru dragul nost' ministru (un pahar sa i se-nchine),
iar dispretul pentru om, doar o lege data-a firii
ducand viata zi de zi, cum o duc doar beduinii ...
Ce speranta. Aduceti crinii.

luni, 28 iunie 2010

Canibalii libertatii presei

Acest editorial a fost scris de domnul Adrian Paunescu si publicat de Jurnalul National pe data de 28 iunie 2010, adica acest articol este citat. De ce l-am citat? Pentru ca imi pare a fi sinteza a ceea ce se intampla in tara, scris sub formele cele mai frumoase posibile, considerandu-l esential pentru acest blog.

"Astia sunt asa de familiarizati cu faradelegea, cu abuzul si cu minciuna, incat e de crezut ca furau perechi de spermatozoizi si ovule, din burtile mamelor lor, cand fusesera trimisi pentru reeducare acolo. De atata pofta de a face rau, unii dintre ei nici n-au apucat sa se implineasca in pantecele de provenienta. Au iesit mici la suprafata lumii, dand fusta materna la o parte, si mici au ramas pana pe varful societatii. Fireste, exista si exemplare normale, din punct de vedere fizic, printre ei. Ceea ce ii uneste pe toti insa sunt dorinta si placerea de a face prapad in jurul lor, printre oameni. Mic, mare, prapad sa fie. Sigur ca, la inceputul carierei, cand declanseaza lupta impotriva oamenilor, ei parca defriseaza fiinte, dupa cum se si lauda. De iesit, la inceput, parca, nu le iese nimic din prapadul pe care il instaleaza in campul social. Abia mai tarziu, dupa exercitii de cinism repetat, ei isi obtin profitul dorit din acest prapad. Important insa e sa-i vada prabusiti pe oameni. Emarea satisfactie a Faradelegii Portocalii, sucursala fruntasa a Uniunii Canibalilor Europeni.

Ce altceva decat bestialitate dovedeste pofta cu care acesti homunculi de chiuveta au anuntat si sunt pe punctul sa realizeze genocidul impotriva poporului roman? Ei stiu ca nu din micsorarea salariilor cu 25%, a pensiilor si indemnizatiilor cu 15%, ca nu din punerea sub penalitate a drepturilor de autor, ca nu din raspandirea impozitului ca o boala venerica se pot obtine banii necesari dezvoltarii acestei tari. Ei le stiu bine pe toate, in ciuda oligofreniei ce rezulta din combinatia actiunilor lor. Dar au convingerea vinovata ca numai prin sucirea cutitului in rana acestui popor, oamenii vor intelege cat sunt ei de puternici si ce performante (fireste, negative) pot ei realiza. Gesturile lor de canobalism social sunt unicate, in materie de rautate si eficienta. Au curajul sa sustina ceea ce ei nu practica: modestia si sacrificiul. Le cer oamenilor solidaritate, cand ei traiesc in huzur.

Va fi in veci tinuta minte imaginea unei vile cu aparenta de palat, pe malul lacului Snagov, construita in timp ce contemporanii, alegatorii, fanii respectivului ministru roscovan portocaliu nu mai aveau loc nici in amaratele lor bordeie si-si pierdeau salariile, si pensiile, micile drepturi sociale, intr-o tara a tuturor dezagregarilor si contrastelor.

Marinarul mlastinii, care-i conduce, inventeaza nenorociri. Presa ar prea critica institutiile statului pentru ca e asmutita de moguli si atenteaza la securitatea nationala. In putinul timp care i-a mai ramas pana sa predea gestiunea, Traian Basescu n-ar trebui sa creada ca poate sa atinga performantele lui Stalin. Viata in Europa nu poate fi lasata in voia unui tiran de mucava, ca viata din cine stie ce asie trista. Din pacate, tot noi vom pierde daca atentatul lui Basescu impotriva libertatii presei va deveni cunoscut pe continent.

Pentru libertatea presei ca intruchipare a libertatii de gandire au murit oameni. Nu pot niste han-tatari sa scoata fibra adanca a poporului roamn libertatile de tip european. Despre acest cetatean care batjocoreste adevarul unei natii intregi, niste vechi versuri populare vin sa-l cuprinda, parca facute pentru el, atunci cand era mic si acum cand tot mic e:

<< El de-al dracu' ce era,
Nici in troaca nu sedea,
Maica-sa plangea, radea,
Maica-sa il legana,
El scotea puta la ea.>>

Asa o ducem noi pe aici cu astia. Presedintele Basescu e scrupulos, in sensul ca scoate puta la patrie. Il deplangem. Ca un pilot inconstient, de avion purtator de bomba atomica, el habar nu n-are, de acolo de sus, din inaltimea in care il proiecteaza vedeniile si videnii, bercenarii si bercenii, cocenii si cotrocenii, ce efect asupra oamenilor, are apasarea lui pe buton. De hahaitul marinarului dezabuzat se moare. Mintea putina si baltita a guvernantilor a inceput sa miroasa urat. Ca un simptom: cand se tem ca ziaristii ajung cu investigatiile la ei, homunculii facuti din citrice putrede, bani ilegitmi si noroi expirat scot in fata statul, vorbesc in numele csatului si, imbracand iresponsabilitatea, ca pe-o roba, ei cer presei sa nu se atinga de securitatea nationala, adica de ei. Ideea de baza este ca institutiile trebuie aparate. Daca varul presedintelui e considerat de ei institutie a statului, presedintele e fratele institutiei. Ba nu, presedintele e fratele statului. Iar cand sucomba statul, presedintele devine chiar statul. Paranoia ii imbogateste pe subordonati. Guvernul bocane, rata macane, noroiul se cacane. Dar ceasurile tacane.

Au ajuns la putere aia care-si jefuiau mamele pe dinauntru, cand erau locatari de pantece. Acum, ei acuza oamenii ca nu suporta, cuminti, sa li se taie captele si sa li se ia drepturile. Ai dracului oameni! S-au invatat sa fie oameni. Marinarul Basescu vrea sa spele puntea cu ei, dar cetatenii incep sa se gandeasca serios sa-i ia puntea de sub picioare. Ca el este prima vulnerabilitate a tarii. De-aia nu ne mai baga nimeni in seama. De-aia ne costa si firul de praf mai mult decat granitul din alte parti. Nu avem credibilitate. Basescu si Boc l-au tarat pe Dumnezeu in cocina portocalie. Pai, cum altfel, cand astia, in timp ce mamele lor ii leganau si ii spalau cu lacrimi, scoteau putele unul la altul si amandoi la patrie? Daca libertatea presei a devenit victima acestor canibali, inseamna ca dreptul lor de a se prabusi trebuie aparat si promovat. Cu derbedei nu se poate face istorie nationala. Canibalii, cum zicea parca Lec, nu trebuie laudati atunci cand declara ca iubesc omul, pentru ca ei il iubesc numai ca fel de mancare. "

miercuri, 10 martie 2010

PerDeLe

Un intreg circ ne zguduie senatul. "Jos Mircea Geoana." Probabil ca o fi comunist sau ceva ...
Incepem sa vorbim acum despre demiterea din functia de presedinte al senatului a sus-apostrofatului, cand economia statului nu mai exista, cand exista discutii despre divizarea copiilor in functie de situatia financiara a parintilor (adica dreptul la alocatie a fiecarui copil), cand se preconizeaza zeci de mii de concedieri, cand avem planuri atat de mari (si tot atat de tampite) cum este cel legat de scutul anti-racheta (adus in discutie de mult prea fluenta noastra europarlamentara EBa, in parlamentul european, bine-nteles), cand vorbim despre impozitarea hamburger-ilor, cand primul nostru ministru nu stie sa socoteasca, cand ministrul transportului spune ca nu are bani de nimic, dar ramane in functie ("daca nu ai cu ce lucra, da-ti odata demisia! si daca nu ai cu ce lucra, vrei sa-mi spui ca tu stai acolo framantandu-ti capul, care aparent este gol, negasind solutii, pe nici un fel de ban?"), cand zeci de mii de profesori se trezesc cu salariul diminuat cu pana la 70%, cand cei care ne-au crescut si ne-au crescut parintii mor literalmente de foame, de frig, sau de o boala (nu ca nu s-ar muri de boli, dar invoc aici lipsa de fonduri pentru a cumpara medicamente, care sa previna sau sa combata acea boala), in timp ce acum la varsta lor inaintata, dupa o viata muncita in care au cotizat la stat, ar trebui sa aiba parte de liniste, mai ales financiara, cand doamna ministru al turismului vrea sa faca teren de golf, in timp ce tara moare de foame (daca ati vazut vre-un plan mai recent al acestui minister, va rog sa-l mentionati, din afara de cel cu indicatoarele, totusi ceva mai serios (nu cred ca poate fi vazut ca ceva serios nici planul cu terenul de golf, avand in vedere, de exemplu, situatia litoralului romanesc)), cand aceeasi doamna ministru este felicitata pentru campania ei de catre procuror (pentru ca de aceea nu a fost gasita vinovata, nu? pentru ca a avut o campanie de promovare a turismului extraordinara), cand infrastructura tarii nu numai ca nu este imbunatatita si nu i se aduc parti noi, ci se deterioreaza exponential in functie de timp, cand Bercea Mondialu' si altii de stepa lui, intre taierile cu sabia si calcatul cu masina al politistilor danseaza cu presedintele pe scena, la un chef de manelisti (sau ce o fi fost; toate arata la fel), cand toti oamenii cotizeaza la bugetul statului prin taxe si impozite, iar mamele omizi si salamul si minunatul si restul isi bat joc de ei ....

Cand toate astea si multe altele se intampla (sunt o realitate si sunt la ordinea zilei), voi vreti sa vorbiti despre demiterea lui Geoana din mai sus numita functie, pe baza ca a incalcat regulamentul. Ete na, fratilor, poate ca se v-a intampla si asta, cine stie, chiar daca acum 5 ani curtea constitutionala a calificat ca fiind NECONSTITUTIONALA demiterea din functia de presedinte al senatului sau a camerei deputatilor pe baza incalcarii regulamentului specific fiecarei camere, deoarece regulamentul in sine contine sanctiuni de alta natura pentru asemenea cazuri. In plus, cererea de demitere a presedintelui senatului poate fi adusa sau inaintata doar de grupul parlamentar care l-a propus initial pentru aceasta functie. PSD declara ca il va sustine pe Mircea Geoana in continuare, asa ca e clar motivul pentru incercarea de a-l demite pe presedintele senatului.

Bine-nteles ca majoritatea din problemele puse sunt deja expirate, am tot auzit de ele, si ne-am saturat. Motivul pentru care le invoc, este exact acesta: tot Spiel-ul asta cu senatul nu numai ca este un miraj, o perdea, ci o tergiversare, pentru ca nu-i duce capul sa gaseasca solutii.
Oricum, sper din suflet sa-l dea jos pe Mircea Geoana, pentru ca daca ar mai sta mult ocupand aceasta pozitie de presedinte al senatului, cu siguranta va chema minerii. Sunteti niste afurisiti, mai, perdelistilor.

marți, 16 februarie 2010

Dorinta(3). Amintiri despre prezent

Ma uit la tine. Parca te-as sti de o viata,
Dar acum e momentul cand te vad pentru prima oara.
Instinctual m-as apleca sa te sarut, dar in ultimul moment,
Chiar in ultimul,
Ma opresc realizand ceea ce se intampla.
“Nu ca as fi fatalist, dar toate la timpul lor.”
… si cu toate ca autoconvingerile continua,
Sfasiindu-mi creierii si sufletul, exista ceva,
Ceva ma contrazice, zicand ca am gresit.

Simt intensitatea sarutului. Acea simpla atingere
Care declanseaza un incendiu mistuitor.
Arde.
Il pot simti in gat. Il pot simti in stomac.
Pot simti cum ura, dragostea, pasiunea,
Toate sunt amestecate in acest moment
In focul atotcuprinzator.
Iar apoi, simt cum bucuria se naste din acel amalgam;
As putea plange. O bucurie scapata de sub control.
Asta simt, toate intr-un singur moment, si-n fiecare,
In care tu spui doar un cuvant, sau contempli nestiutul.
In fiecare moment, ma reindragostesc de tine!

vineri, 12 februarie 2010

Dorinta (2)

Marginea codrului pare nesfarsita, asa cum ne plimbam pe langa ea. Frunzele soptesc, dar cu o pasiune aproape disperata in timp ce se leagana usor in tactul vantului, suflat parca de o constiinta care ne observa prezenta. Paraul se scurge lin, asa cum o face de o vesnicie, parand a fi o indemnare, un semn incotro sa o pornim. Il urmarim, dar inconstienti.Culorile aproape ireale, aruncate parca pe campia care se intinde langa padure, deasemenea isi pierd rostul.

Printre cuvintele tale, mai aud din cand in cand soptitul frunzelor, care incearca cu disperare sa-mi spuna ceva, sfarsind insa prin a fi doar acompaniamentul cromatic al vocii tale. Printre privirile tale, reusesc sa mai zaresc din cand in cand si cerul de un albastru pur, ca o faptura infinita, iluzorie. Iti privesc din nou ochii: ma coplesesc, ma imbata, se contopesc in mintea mea si devin o dorinta arzatoare, violenta. Imi citesc sufletul, iar eu plang. Sunt gol in fata ta. Ma daruiesc cu totul tie. Printre gesturile trupesti, reusesc sa vad pasarile dand ocol copacilor singuratici de pe campie. Privesc si admir libertatea totala a lor, dar gandurile tot la tine zboara. “Oare ce ar insemna libertatea, chiar si aceasta libertate, fara tine? Cum as putea sa ma bucur de toate aceste lucruri, daca nu ai fi tu aici langa mine? Probabil ca as fi cel mai egoist om!”.

Paraul ia o cotitura brusca si intra in padure. Il urmam, indemnati de o curiozitate hazlie, impartasita. Soaptele frunzelor au devenit adevarate vibratii pline de viata, aproape rupandu-se de ramuri. Iarba verde lasa locul pietrelor presarate cu muschi, intinzandu-se pe marginilor potecilor aproape inexistente. Dintr-o data, picioarele tale incep sa alerge neasteptat catre un loc, care pare a fi un punct infinitezimal undeva la orizont. Fug dupa tine, reusind sa te prind de mana. Atunci am inceput sa inteleg.

Punctul devine un luminis, a carui centru este un lac, cu apa provenind de la o mica cascada. Acest loc pare sa fie deconectat total de lumea exterioara, avand o aura de legenda, de misticism. Totul e perfect, iar in timp ce facem baie goi, inteleg pe deplin de ce alergai, de ce erai chemata. Tu esti de aici, unde totul e perfect.

duminică, 7 februarie 2010

Pregatiri indelungate

Daca nu va-ti dat seama pana acum, o invazie a Iranului era prevazuta de foarte mult timp de catre americani. Ma rog, au facut ei ce au facut, au mers in Iraq, s-au luptat acolo cu presupusele bombe chimice, pentru care nu au avut nici-o dovada, nici nu au adus una dupa razboiul de acolo. S-au dus in Afghanistan, au luptat cu muntii, au aruncat cu cu armament militar de sute de milioane de dolari in grote, omorand capre si cativa localnici.

Cat despre presupusele campuri de maci, cica nu prea sunt pe acolo. Osama, cel care avea contracte de cumparare de arme, contracte facute cu familia Bush, se v-a ascunde cu siguranta intr-o stanca, asa cum Saddam Hussein s-a ascuns cu siguranta intr-un sant. Cata dementa. Chiar poate sa creada cineva ca un fost sef de stat, va ajunge intr-un asemenea hal, in propria lui tara?

Ma rog, acum partea importanta. Stiti unde se afla Iranul? Intre Iraq si Afghanistan, amandoua fiind ocupate de fortele americane, ma rog, impreuna cu fortele NATO. Ce coincidenta. Acum insa, ca au vazut ca unii stiu sa riposteze, au zis ca vor amplasa, la naiba, un scut antiracheta, pe undeva prin apropiere, nu pentru a ne apara, ci pentru a incepe atacul de acolo, pentru a nu mai avea atatea pierderi, dupa care soldateii de pe flancuri, vor da navala. Strategic e perfect. De ce credeti ca se suplimenteaza trupele pe acolo? Pentru ca Iranul e o tara mai mare ca Afghanistanul si Iraqul la un loc.

Motivul? Petrolul. Iranul are, conform "Gas and Oil Journal", a treia cea mai mare rezerva de petrol din lume, cu aproximativ 137,6 miliarde de barili de petrol, cam 10% din totalul mondial. Din cate stim, aceste rezerve ne vor mai ajunge pentru aproximativ 50 de ani. In plus, conform aceluiasi studiu, Iranul se afla pe locul 2 mondial, in ceea ce priveste rezervele de gaze naturale (Aceste date descriu starea resurselor la data de 1 ianuarie 2010). Daca privim astfel lucrurile, este normal sa fie o batalie pentru petrol. De ce se baga si alte tari in asta? Normal, vor si ei o feliuta din tort, acelasi motiv pentru care s-a bagat si Romania, cu trupele si scutul ei cu tot. Va fi interesant de urmarit, ce vor face alte tari, care vor tortul, dar care sunt opozanti ai Statelor Unite si NATO.

Intre timp, sa traiti bine.

vineri, 5 februarie 2010

Scutul antiroman

Da. In sfarsit ne-am implicat si noi intr-un nou proiect militar. Va dati seama? Scutul antiracheta. Acum e foarte clar ca oricine ar crede ca acest proiect ar fi fost demarat cu cu vre-un scop initial, din multele existente, de a proteja Romania, este un imbecil. Toata treaba este sa-si pazeasca unii fundul, stand la distanta.

Eu cred ca instalarea acestui scut nu numai ca nu ne va folosi noua nu stiu cat, dar cred ca va avea repercursiuni grave. Nu cred ca o autoritate iraniana s-a gandit candva sa atace tarishoara, pe cand acum este foarte posibil sa o faca. Acest scutisor care cica ne apara pe noi este clar si operabil in scopuri ofensive. Cred defapt ca asta ii este scopul si ca ar fi un bun initiator al unui atac asupra Iranului, in timp ce instigatorii atacului vor sta bine-mersi acasa la ei, iar ghiciti cine va fi atacat? Bine-nteles ca tara de unde porneste atacul, adica Romania.
Dar in momentul acela, ce ne va mai pasa! O sa avem scut, nu?
Sa traiti bine, cu inca 4 miliarde adaugate la datoriile statului roman pe timp de criza.