Despre mine

Fotografia mea
Sunt doar un om umil, gata sa salveze lumea de la dezastru!

marți, 16 februarie 2010

Dorinta(3). Amintiri despre prezent

Ma uit la tine. Parca te-as sti de o viata,
Dar acum e momentul cand te vad pentru prima oara.
Instinctual m-as apleca sa te sarut, dar in ultimul moment,
Chiar in ultimul,
Ma opresc realizand ceea ce se intampla.
“Nu ca as fi fatalist, dar toate la timpul lor.”
… si cu toate ca autoconvingerile continua,
Sfasiindu-mi creierii si sufletul, exista ceva,
Ceva ma contrazice, zicand ca am gresit.

Simt intensitatea sarutului. Acea simpla atingere
Care declanseaza un incendiu mistuitor.
Arde.
Il pot simti in gat. Il pot simti in stomac.
Pot simti cum ura, dragostea, pasiunea,
Toate sunt amestecate in acest moment
In focul atotcuprinzator.
Iar apoi, simt cum bucuria se naste din acel amalgam;
As putea plange. O bucurie scapata de sub control.
Asta simt, toate intr-un singur moment, si-n fiecare,
In care tu spui doar un cuvant, sau contempli nestiutul.
In fiecare moment, ma reindragostesc de tine!

vineri, 12 februarie 2010

Dorinta (2)

Marginea codrului pare nesfarsita, asa cum ne plimbam pe langa ea. Frunzele soptesc, dar cu o pasiune aproape disperata in timp ce se leagana usor in tactul vantului, suflat parca de o constiinta care ne observa prezenta. Paraul se scurge lin, asa cum o face de o vesnicie, parand a fi o indemnare, un semn incotro sa o pornim. Il urmarim, dar inconstienti.Culorile aproape ireale, aruncate parca pe campia care se intinde langa padure, deasemenea isi pierd rostul.

Printre cuvintele tale, mai aud din cand in cand soptitul frunzelor, care incearca cu disperare sa-mi spuna ceva, sfarsind insa prin a fi doar acompaniamentul cromatic al vocii tale. Printre privirile tale, reusesc sa mai zaresc din cand in cand si cerul de un albastru pur, ca o faptura infinita, iluzorie. Iti privesc din nou ochii: ma coplesesc, ma imbata, se contopesc in mintea mea si devin o dorinta arzatoare, violenta. Imi citesc sufletul, iar eu plang. Sunt gol in fata ta. Ma daruiesc cu totul tie. Printre gesturile trupesti, reusesc sa vad pasarile dand ocol copacilor singuratici de pe campie. Privesc si admir libertatea totala a lor, dar gandurile tot la tine zboara. “Oare ce ar insemna libertatea, chiar si aceasta libertate, fara tine? Cum as putea sa ma bucur de toate aceste lucruri, daca nu ai fi tu aici langa mine? Probabil ca as fi cel mai egoist om!”.

Paraul ia o cotitura brusca si intra in padure. Il urmam, indemnati de o curiozitate hazlie, impartasita. Soaptele frunzelor au devenit adevarate vibratii pline de viata, aproape rupandu-se de ramuri. Iarba verde lasa locul pietrelor presarate cu muschi, intinzandu-se pe marginilor potecilor aproape inexistente. Dintr-o data, picioarele tale incep sa alerge neasteptat catre un loc, care pare a fi un punct infinitezimal undeva la orizont. Fug dupa tine, reusind sa te prind de mana. Atunci am inceput sa inteleg.

Punctul devine un luminis, a carui centru este un lac, cu apa provenind de la o mica cascada. Acest loc pare sa fie deconectat total de lumea exterioara, avand o aura de legenda, de misticism. Totul e perfect, iar in timp ce facem baie goi, inteleg pe deplin de ce alergai, de ce erai chemata. Tu esti de aici, unde totul e perfect.

duminică, 7 februarie 2010

Pregatiri indelungate

Daca nu va-ti dat seama pana acum, o invazie a Iranului era prevazuta de foarte mult timp de catre americani. Ma rog, au facut ei ce au facut, au mers in Iraq, s-au luptat acolo cu presupusele bombe chimice, pentru care nu au avut nici-o dovada, nici nu au adus una dupa razboiul de acolo. S-au dus in Afghanistan, au luptat cu muntii, au aruncat cu cu armament militar de sute de milioane de dolari in grote, omorand capre si cativa localnici.

Cat despre presupusele campuri de maci, cica nu prea sunt pe acolo. Osama, cel care avea contracte de cumparare de arme, contracte facute cu familia Bush, se v-a ascunde cu siguranta intr-o stanca, asa cum Saddam Hussein s-a ascuns cu siguranta intr-un sant. Cata dementa. Chiar poate sa creada cineva ca un fost sef de stat, va ajunge intr-un asemenea hal, in propria lui tara?

Ma rog, acum partea importanta. Stiti unde se afla Iranul? Intre Iraq si Afghanistan, amandoua fiind ocupate de fortele americane, ma rog, impreuna cu fortele NATO. Ce coincidenta. Acum insa, ca au vazut ca unii stiu sa riposteze, au zis ca vor amplasa, la naiba, un scut antiracheta, pe undeva prin apropiere, nu pentru a ne apara, ci pentru a incepe atacul de acolo, pentru a nu mai avea atatea pierderi, dupa care soldateii de pe flancuri, vor da navala. Strategic e perfect. De ce credeti ca se suplimenteaza trupele pe acolo? Pentru ca Iranul e o tara mai mare ca Afghanistanul si Iraqul la un loc.

Motivul? Petrolul. Iranul are, conform "Gas and Oil Journal", a treia cea mai mare rezerva de petrol din lume, cu aproximativ 137,6 miliarde de barili de petrol, cam 10% din totalul mondial. Din cate stim, aceste rezerve ne vor mai ajunge pentru aproximativ 50 de ani. In plus, conform aceluiasi studiu, Iranul se afla pe locul 2 mondial, in ceea ce priveste rezervele de gaze naturale (Aceste date descriu starea resurselor la data de 1 ianuarie 2010). Daca privim astfel lucrurile, este normal sa fie o batalie pentru petrol. De ce se baga si alte tari in asta? Normal, vor si ei o feliuta din tort, acelasi motiv pentru care s-a bagat si Romania, cu trupele si scutul ei cu tot. Va fi interesant de urmarit, ce vor face alte tari, care vor tortul, dar care sunt opozanti ai Statelor Unite si NATO.

Intre timp, sa traiti bine.

vineri, 5 februarie 2010

Scutul antiroman

Da. In sfarsit ne-am implicat si noi intr-un nou proiect militar. Va dati seama? Scutul antiracheta. Acum e foarte clar ca oricine ar crede ca acest proiect ar fi fost demarat cu cu vre-un scop initial, din multele existente, de a proteja Romania, este un imbecil. Toata treaba este sa-si pazeasca unii fundul, stand la distanta.

Eu cred ca instalarea acestui scut nu numai ca nu ne va folosi noua nu stiu cat, dar cred ca va avea repercursiuni grave. Nu cred ca o autoritate iraniana s-a gandit candva sa atace tarishoara, pe cand acum este foarte posibil sa o faca. Acest scutisor care cica ne apara pe noi este clar si operabil in scopuri ofensive. Cred defapt ca asta ii este scopul si ca ar fi un bun initiator al unui atac asupra Iranului, in timp ce instigatorii atacului vor sta bine-mersi acasa la ei, iar ghiciti cine va fi atacat? Bine-nteles ca tara de unde porneste atacul, adica Romania.
Dar in momentul acela, ce ne va mai pasa! O sa avem scut, nu?
Sa traiti bine, cu inca 4 miliarde adaugate la datoriile statului roman pe timp de criza.

marți, 2 februarie 2010

O zi in Elvetia (Cascada)

Motivul publicarii atat de tarzii a acestor poze, facute in una din cele mai extraordinare si placute locuri este unul de natura tehnica, si anume ca aceste poze au fost facute de catre bunciul meu si ca nu a avut ocazia sa le trimita pana acum. Zona pe care am vizitat-o anul trecut in vara este pe langa lacul Bodensee care se afla la granita dintre Elvetia si Germania. Cascada Rinului este cea mai mare cascada din Europa, lata de 150 m, inalta cam de 25 m si cu un debit aproximativ de 750 de metri cubi pe secunda.


Pe langa aspectele tehnice, acest spectacol al naturii este pe cat de impresionant prin acestea, pe atat de frumos si prin sculptarea peisagistica.
Cat despre diversitatea culturala, nu cred ca mai e nevoie sa vorbim. Doamna din poza urmatoare, careia pe aceasta cale ii multumesc ca a acceptat sa faca poza cu mine, este o femeie de culoare din Franta care, ce coincidenta, vorbeste romaneste.