Dorinta (2)

Marginea codrului pare nesfarsita, asa cum ne plimbam pe langa ea. Frunzele soptesc, dar cu o pasiune aproape disperata in timp ce se leagana usor in tactul vantului, suflat parca de o constiinta care ne observa prezenta. Paraul se scurge lin, asa cum o face de o vesnicie, parand a fi o indemnare, un semn incotro sa o pornim. Il urmarim, dar inconstienti.Culorile aproape ireale, aruncate parca pe campia care se intinde langa padure, deasemenea isi pierd rostul.

Printre cuvintele tale, mai aud din cand in cand soptitul frunzelor, care incearca cu disperare sa-mi spuna ceva, sfarsind insa prin a fi doar acompaniamentul cromatic al vocii tale. Printre privirile tale, reusesc sa mai zaresc din cand in cand si cerul de un albastru pur, ca o faptura infinita, iluzorie. Iti privesc din nou ochii: ma coplesesc, ma imbata, se contopesc in mintea mea si devin o dorinta arzatoare, violenta. Imi citesc sufletul, iar eu plang. Sunt gol in fata ta. Ma daruiesc cu totul tie. Printre gesturile trupesti, reusesc sa vad pasarile dand ocol copacilor singuratici de pe campie. Privesc si admir libertatea totala a lor, dar gandurile tot la tine zboara. “Oare ce ar insemna libertatea, chiar si aceasta libertate, fara tine? Cum as putea sa ma bucur de toate aceste lucruri, daca nu ai fi tu aici langa mine? Probabil ca as fi cel mai egoist om!”.

Paraul ia o cotitura brusca si intra in padure. Il urmam, indemnati de o curiozitate hazlie, impartasita. Soaptele frunzelor au devenit adevarate vibratii pline de viata, aproape rupandu-se de ramuri. Iarba verde lasa locul pietrelor presarate cu muschi, intinzandu-se pe marginilor potecilor aproape inexistente. Dintr-o data, picioarele tale incep sa alerge neasteptat catre un loc, care pare a fi un punct infinitezimal undeva la orizont. Fug dupa tine, reusind sa te prind de mana. Atunci am inceput sa inteleg.

Punctul devine un luminis, a carui centru este un lac, cu apa provenind de la o mica cascada. Acest loc pare sa fie deconectat total de lumea exterioara, avand o aura de legenda, de misticism. Totul e perfect, iar in timp ce facem baie goi, inteleg pe deplin de ce alergai, de ce erai chemata. Tu esti de aici, unde totul e perfect.