Regasirea frumosului

Colindatul pe Internet poate, dupa cum am descoperit de multe ori, sa aduca la suprafata cunostinte noi, suprinzatoare, chiar neasteptate. Astfel am facut astazi cunostinta cu unele texte a maestrului Octavian Paler. Profund miscat in totalitate, am fost totusi retinut in particular de urmatoarele cuvinte, fiind de o profunzime inspaimantatoare si de o simplitate a ideei principale, care deseori ne socheaza prin formulari pompoase; intelegand insa ce vroia sa spuna cu adevarat, ajungem la acel stagiu in care recunoastem ca am gandit si noi ceva de genul asta, dar ca nu am putut formula astfel ideea. Cuvintele nu se asterneau asa pe foaie, iar curajul de a spune asemenea chestii este a unui om nebun.

" Doamne, cum ne-am despărţit cu toţii. Poate că şi prietenia şi iubirea nu merită, într-adevăr, să fie trăite, dacă nu sunt veşnice. O viaţă întreagă de frumuseţe, asta ar însemna ceva, într-adevăr." -Octavian Paler.
M-am oprit asupra acestor cuvinte pentru motivele enumerate mai sus. In plus, este o tema atat de vasta incat deseori evitam sa o mai abordam. "Cine contempla cu atentie lucruri neluate in seama, socotite insignifiantem efemere, acel are toate sansele sa descopere esente, detalii revelatorii. [...] Seriosii, pretinsii seriosi, se sperie de frivolitate, fug de ea ca dracul de tamaie si raman la nivelul cliseelor si platitudinilor grave." - Astfel se exprima A. Paleologu, intro incercare, zic eu, disperata de a atrage din nou atentia asupra lucrurilor esentiale si banale, care, de-a lungul istoriei s-au tot reluat, din exact acest motiv: daca nu vom stapani aceste lucruri banale si acestea ne vor scapa de sub control, vom fi cu adevarat pierduti.

Astfel, tema abordata inca de pe timpurile lui Cicero (binenteles ma refer la abordarea transcrisa si transmisa pana in vremurile noastre), prietenia a fost reluata aici de catre Octavian Paler, care, daca imi este permis, are un curaj nebun de a spune ca nu ar trebui traita aceasta prietenie daca nu este vesnica. Sunt total de acord. Doar curajul ma infioara.
Intr-adevar, daca o prietenie (am inclus in acest termen si iubirea) nu este vesnica, va duce inevitabil la durere si despartire. O durere mult mai mare decat toata bucuria pe care aceasta prietenie a putut sa o aduca pe durata consumarii ei. Binenteles aici se poate pune foarte usor intrebarea: - Dar de unde sa stiu de la inceput cat va dura?" Singurul raspuns pe care il pot da nu este de natura de a linisti pe cei care-l cauta, ci de a scoate in evidenta natura adevarata a prieteniei, care este mai mult decat ceea ce noi putem descrie prin cuvinte, si anume: pur si simplu vei sti. Prietenia adevarata, sau iubirea, este aceea care te face sa nu mai poti vorbi, sa nu o poti descrie, este parca prin ea insasi un lucru pe care sa-l putem simti, nu descrie. Este ca si cum am incerca sa raspundem la intrebarea: -Din ce materie este facut un gand?"

Vremurile care ne tulbura acum, ne fac intr-adevar sa uitam unii de altii. Eu cred cu tarie ca exista o anumita legatura a tuturor fiintelor intre ele, pe care insa am uitat sa o folosim, sau mai degraba, am uitat limbajul acestei comunicari, fapt care a dus la o uitare, la o instrainare de ceea ce ne era odata familiar. Unitatea ina nu poate fi insa totul. Ea ar duce la o autodistrugere sigura, mai ales prin lipsa concurentei.
De aceea cred ca de fapt am pierdut echilibrul dintre aceasta legatura dintre fiinte si initiativa individuala, aceasta din urma preluand tot mai mult controlul, ajungandu-se inevitabil la ceea ce vedem la televizor, la faptul ca fiecare lupta pentru propriile interese, pana si oamenii in care s-a pus nadejdea si increderea ca vor lupta pentru interesele indiviziilor care l-au ales.
Deoarece aceasta instrainare a inceput, v-a fi foarte greu a ne reintoarce la inceputuri, din acest punct de vedere. Faptul ca am uitat nu este pe atat de grav ca faptul ca ne este atat de greu sa ne amintim.

Ultima secventa a citatului ne vorbeste despre o frumusete, o perspectiva a frumusetii cu care eu nu sunt de acord. Paler priveste aici la frumusete ca la o cugetare, la ceva ce se intampla foarte rar, iar cand se intampla, poti fi sigur ca nu va dura foarte mult. Nu sunt de acord, pentru ca sunt de parerea ca frumosul este in orice. In orice a fost creat de o putere divina sau de mana omului salasluieste frumosul, pentru ca prin definitie creatia inseamna frumos. Inseamna frumos prin putere, prin spiritul prezentei, sau prezenta muzei daca doriti, prin originalitate. Privind chiar si la o bomba atomica, faptul ca cineva a putut descoperi tainele atomului este in sine un lucru inspirant. Priviti apoi la tot ce se intampla in timpul exploziei unei bombe atomice, toate reactiile, felul in care, pana la urma, lucreaza natura. Faptul ca a fost folosita in scopuri inumane nu cred ca trebuie sa denatureze aceste lucruri. Poate ca daca pictura "Mona Lisa" ar fi fost folosita pentru a omora oameni de-a lungul secolelor, am fi spus si despre ea ca este un blestem care a fost lasat asupra omenirii si ca trebuie distrusa.

Frumosul este cel care aduce fericirea. Nu vorbesc aici de intelesul 'popular' al acestui cuvant, ci de acceptiunea lui L. Grunberg, care scria ca fericirea este de fapt, o viata traita activ, fapt cu care sunt total de acord. Doar avand o viata activa, lipsita de lene, v-om avea o viata plina de impliniri, care duc la fericire. Cunoscand creatiile divinitatii a oamenilor, v-om fi impliniti prin cunoasterea profunda a fenomenelor care au permis aceste creatii. Astfel vom cunoaste frumosul. Frumosul care sta in tot.