Plang zapada!

Umblam plangand zapada! Doare,
nu poate chiar sa te omoare,
doar daca stai plangand in cada. Cat soare
care sa-mi topeasca plansul
si daca matza ar conteni linsul
As constata cu stupoare
ca e si un pelican ca linxul
care plange langa mine. Distinsul
pelican. Razi prietene? Eu rad cu tine,
Nici nu stiu cat ma mai tine plansul.
Sper, atat cat sa fac o femeie de zapada,
binenteles ca nu in cada, sa i-o dau prietenului meu.

Si cum umblam cersind castane
prin strazisoare pustioare,
veni o doamna fermecatoare, si-mi oferi cazane!
- Dar ce sa fac eu cu acestea?
o intreba-i privindu-i culoarea,
care emana miros, si teasta care
avea forma unui ananas.
- In aceasta vei putea, tu doamne,
sa-ti pui zapada plansa la pastrare,
si nu de foame, doar pentru o seara trista.

Crezand intru-catva cuvintele nescrise,
Ce-mi parvenira prin auzul mort, inzapezit,
Vazui un automat in care-am aruncat niste fise,
Sa vina printul fermecat ca-n vise. Cat de fericit ...
De-acolo-ncolo ce-auzii, nu are nici pereche
si nici c-a mai fost auzit.
- Lasa-ti zapada sa curga in ureche,
iar tot ce vrei iti va fi implinit.
Cat despre cazanul de-l intrebi, eu spun nu-l lua:
putea, mirosea urat, a catifea arsa cu fierul de calcat
sub actiunea interminabila a zapezii care-o plangi.

Convins acum, care-mi era destinul, plans, neplans,
am ras putin, deoarece chiar ma durea.
- Sa trag putin iar la masea? Caderea mea
ar fi fost una legendara. Nu asta ar fi vrut chiar ea,
femeia colorata cu cazanul? De ce mi-ar fi dat altcumva
un cazan?

Si mi-am lasat sa curga in urechi zapada plansa.
Dorinta s-a-mplinit. O girafa manca oi necontenit,
sub actiunea macaralei bucurestene. Dar cu oarecare lene-
am stat si-am dojenit o turma de capre, ce zburdau peste un pian
din care suna, oh, cu ce candoare, un "Agitato" beethovenian.

Privind aceste-actiuni enervat
(Zici ca era Buddha reincarnat),
leganat, cred ca de-o creanga fabricata din rahat de leu,
urla ostentativ la mine: - Mai animal estompat.
Vi aici in regat la mine, fara rusine, sa-mi certi turma de capre?
Si-n plus sa-mi faci agitato din andante?
Acum stiam, la ce avea sa-mi foloseasca cazanul.
Nu e ca la aruncatul cu banul, e ceva mai palpabil
si mai imbadubitabil, chiar si decat acel agitato.
Forta, clar, egala cu masa ori acceleratia, deci cazanul
e egal cu zapada plansa ori muschii dorsali incordati
cu care-l procreez acum, pentru ca nu am ascultat
de teasta in forma de-ananas.
Cazanul, cat ai spune "Imhotep cel mare si-ntelept", lua forma
vazandu-i-se-n piept o floare, cam de-o tona.
Lumina florii luminand cararea, imi dadea timp sa biruiesc
asupra animalului ceresc, luand sub stapanire visarea.

Astfel girafele mancau oi necontenit
eu am zbughit sa cant sonata lunii
3 - Presto agitato, ascultat de turma de capre
tot neferit de zapada care-o plang fericit cu amaraciune.